Ma simt ultimul om cand vad ca viitorii stundeti de la Medicina UMF Carol Davila se pregatesc intens pe ultima suta de metrii,isi pun intrebari referitoare la locatiile unde vor sustine admiterile,se gandesc deja la o binemeritata vacanta :)Uhm,si cand ma gandesc mai bine realizez si eu trebuia sa fac acum acelasi lucru,sau cel putin sa fiu speriata de examenele de maine bla-bla...Dar n-a fost sa fie.Ma tot gandesc de cateva saptamani cum ar fi fost acum...cat de bine m-as fi pregatit,cat de multe as fi stiut,ce batai rapide de inima mi-ar fi cutremurat corpul...mi-e ciuda si nu mi-e rusine s-o recunosc.Mi-e ciuda ca de ieri ma tot uit pe site si ii vad pe aia cum se agita si se incurajeaza.
Bleah !! Si-mi mai amintesc si cat de dezamagita am fost atunci cand am aflat ca nu voi putea merge si eu la UMF...Eram constienta de la inceput ca ar fi foarte greu ,dar chiar si asa nu as fi dat inapoi.Rusine lor.Ii inteleg ca e greu dar puteau macar sa faca un sacrificiu,sa incerc macar.Cum sa-mi doresc atat de mult acest lucru ?E una din cele mai grele facultati si eu imi doresc atat de mult sa ajung acolo incat as lasa tot fara sa ma uit inapoi si totodata visele`mi sunt spulberate cu viteza vantului,intr-un moment!...Diploma mea de asistent medical general nu se va compara niciodata cu cea a unui medic chirurg...Niciodata.
Oare o sa ajung vreodata acolo unde-mi doresc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu