Cea mai frumoasa perioada din viata mea,nici nu stimteam cum trece timpul.Defapt ce mai era timpul atunci ...nesimtindu-i notiunea m-am pierdut in zambete,rasete,simturi...Mi-am ratacit ideile,mi-am lasat conceptiile de-o viata deoparte si am mers pe un alt principiu:"Fie ce-o fi mai tarziu ,dar acum e momentul".Se zice ca fiecare in viata omul trebuie sa alega -momentul potrivit-,sincer nu stiu cine a zis asta,am auzit-o si eu la multi si am ramas cu unele indoieli..pentru ca nu pentru toti acest'moment potritvit' este in acelasi timp.A fost ideea mea,dorinta mea,a fost cand am vrut eu si NU regret nimic.Am avut unele indoieli la un moment dar, desi nu trebuia in cele din urma m-am convins ca a fost mai bine asa.Amintirile vor ramane mereu vii in memoria mea si sunt asa speciale ca vor ramane doar ale mele.La fel cum va ramane si parerea mea de acum in legatura cu tot ce-a fost.
In urma ta totusi,a ramas un trup gol si un suflet ratacit...care inca isi cauta linistea.Un suflet bolnav pentru care singurul remediu ar fi o discutie ,chiar si acum dupa mult timp,fata in fata ...ori un altul care ma eclipseze atat de mult incat sa intunece amintirea ta.
PS: Macar eu am curajul sa spun ce-mi trece prin gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu